"It's a funny thing about comin' home. Looks the same, smells the same, feels the same. You'll realize what's changed is you." (Benjamin Buttons)
Se spune ca inveti sa apreciezi lucrurile cu adevarat atunci cand iti lipsesc. La fel e si atunci cand pleci de acasa. Stai mult timp acolo si la un moment incepi sa o simti ca pe o inchisoare a propriilor idei si aspiratii, simti nevoia sa pleci, fiindca stii ca lumea e mare si timpul e scurt si nu iarta pe nimeni. Vrei sa strabati lumea, sa vezi locuri si sa cunosti oameni, sa le simti viata, sa ii iubesti pe unii si sa ii urasti pe altii, cu motiv sau fara. Avem cu totii suflete prea mari sa mai incapa in noi si prea aproape sa le putem vedea, chiar daca ele se vad unul pe celalalt.
Cum spuneam, pleci. Iti dai seama ca nimic nu e asa cum te asteptai tu. Inca nu esti nici incantat, dar nici dezamagit. Esti uimit si putin speriat. Frica va trece, se va schimba in curiozitate, dar uimirea are sa varieze. Fete, imprejurimi, situatii, totul e nou pentru tine. Dintr-o data toate orizonturile s-au largit si afli ca lumea nu se termina acolo unde credeai tu. Alergi in toate directiile, dar te opresti uneori sa mai respiri. Si te opresti langa altii si plecati impreuna in aceeasi cursa, dar nu ca nu ca si rivali, ci plecati in echipa.
Dar sa alergi e obositor si cursa, oricat ai vrea, nu e una pasnica; e agitata si plina de obstacole. Visezi atunci la liniste si pace, la siguranta si odihna. Iti amintesti de un loc unde la aveai pe toate si vrei sa te intorci.
Caci viata e o cursa cu circuit inchis, iar toate drumurile duc acasa. Acolo e mereu implinirea pe care o cauti, acolo si timpul isi pierde puterea.
Saturday, October 13, 2012
Sunday, July 22, 2012
Plictiseala si mintile criminale
Plictiseala si lipsa de ocupatie sunt probabil cele doua lucruri care pot sa ucida incet, dar eficient mintea unui om. Spun asta din proprie experienta, fiindca de vreo saptamana sau ceva de genul simt nu fac altceva decat sa astept sa treaca timpul, in speranta ca se va intampla ceva palpitant. Iar plictiseala asta ma face sa ma simt lipsit de orice fel idei, imi roade creativitatea, iar daca creativitatea isi face aparitia in anumite momente, tocmai atunci imi lipseste energia. Si nu e vorba de obisnuita lene a mea, pur si simplu...mmdea...pur si simplu am pierdut si ideea asta care suna destul de poetic cand o formulasem.
Insa cel mai rau lucru este ca lipsa de ocupatie ma face sa gandesc. Insa o face intr-un mod contraproductiv, fiindca lucrurile care imi vin in minte nu au nimic de a face cu vreun talent de-al meu. Majoritatea sunt ganduri de un anume negativism, cum ar fi diverse probleme actuale sau ce as fi putut face in situatii din trecut. Sa nu mai zic de certuri fictive din mintea mea care de multe ori ma deconecteaza de la realitate si, ce e si mai rau, de multe ori le pierd.
Si pana la urma, ce ne-am face fara seriale? Eu unul m-am apucat de Friends, fiindca niste friends de-ai mei au tot vorbit despre el in ultimul an si m-am gandit ca as putea sa incerc. Si nu regret! Chiar daca e nesanatos sa vezi 10-12 episoade pe zi, e mai bine sa incerci sa acumulezi experienta lor decat sa irosesti timpul in totalitate.
Si observ ca trec mult prea brusc de la o idee la alta, dar ma mai intriga ceva: masacrul de la premiera Batman din Colorado de vineri. James Holmes, atacatorul, este un student eminent care detine o diploma neuropsihiatrie. Este descris de catre cunoscuti ca fiind o persoana linistita si singuratica, nu are antecedente penale si la prima vedere ar parea inofensiv. Si totusi vineri a intrat inarmat intr-o sala de cinema din Aurora unde avea loc premiera Dark Knight Rises si, la un moment ales, a inceput sa traga la intamplare in oamenii din sala. A ucis 12 si a ranit alte cateva zeci de persoane. James se credea Joker in timpul asta, iar declaratiile si faptele lui reflecta opera unui psihopat.
Acest psihopat s-a camuflat in societate in tot timpul asta, si-a strans arsenalul in mod legal (stiti voi...America) si restul il stiti. Dar daca toate astea sunt opera unui om nebun, cine e cu adevarat responsabil? Gandind logic, nu cred ca psihopat e cuvantul care il descrie pe el, fiindca asta se refera la o persoana incapabila de afectiune si o alta gama destul de larga de sentimente. Daca ar fi fost asa ceva, nu cred ca ajungea atat de departe fara antecedente. Cu siguranta este un fel de geniu neinteles in sinea lui si poate ca la un moment dat a fost la fel de...normal (cuvant incomplet si greu de definit, cred eu) ca oricare dintre noi. A mers la gradinita, apoi 12 ani de scoala si apoi facultatea, unde s-a dovedit destul de bun. Familia pare sa fie una obisnuita, iar mediul de viata destul de sanatos. Cine stie, poate candva a fost la fel de plictisit ca mine acum. Cu toate astea, undeva pe drum, Holmes a parasit soseaua. Sau poate ca a fost impins in sant si, orbit de noroi, a decis elibereze asfaltul de oricine se intampla sa intre in fata lui.
Boala care i-a distrus mintea nu se numeste schizofrenie, asa cum se va spune dupa evaluarea psihologica, ci se numeste societate. Fiindca mintea umana este ca o planta: va creste in directia luminii. Dar daca ii acoperi complet Soarele, se va transforma in ciuperca, hranindu-se din cei mai privilegiati. Cu alte cuvinte, gandeste-te de 2 ori inainte sa superi pe cineva, cu atat mai mult daca nu cunosti persoane respectiva indeajuns, deoarece cuvintele tale s-ar putea sa fie benzina cu care te va arde mai tarziu.
Mentionez ca in aceasta postare nu am facut decat sa gandesc in gol, dar in loc sa o fac cu voce tare sau in liniste, am preferat sa o fac in scris.
Insa cel mai rau lucru este ca lipsa de ocupatie ma face sa gandesc. Insa o face intr-un mod contraproductiv, fiindca lucrurile care imi vin in minte nu au nimic de a face cu vreun talent de-al meu. Majoritatea sunt ganduri de un anume negativism, cum ar fi diverse probleme actuale sau ce as fi putut face in situatii din trecut. Sa nu mai zic de certuri fictive din mintea mea care de multe ori ma deconecteaza de la realitate si, ce e si mai rau, de multe ori le pierd.
Si pana la urma, ce ne-am face fara seriale? Eu unul m-am apucat de Friends, fiindca niste friends de-ai mei au tot vorbit despre el in ultimul an si m-am gandit ca as putea sa incerc. Si nu regret! Chiar daca e nesanatos sa vezi 10-12 episoade pe zi, e mai bine sa incerci sa acumulezi experienta lor decat sa irosesti timpul in totalitate.
Si observ ca trec mult prea brusc de la o idee la alta, dar ma mai intriga ceva: masacrul de la premiera Batman din Colorado de vineri. James Holmes, atacatorul, este un student eminent care detine o diploma neuropsihiatrie. Este descris de catre cunoscuti ca fiind o persoana linistita si singuratica, nu are antecedente penale si la prima vedere ar parea inofensiv. Si totusi vineri a intrat inarmat intr-o sala de cinema din Aurora unde avea loc premiera Dark Knight Rises si, la un moment ales, a inceput sa traga la intamplare in oamenii din sala. A ucis 12 si a ranit alte cateva zeci de persoane. James se credea Joker in timpul asta, iar declaratiile si faptele lui reflecta opera unui psihopat.
Acest psihopat s-a camuflat in societate in tot timpul asta, si-a strans arsenalul in mod legal (stiti voi...America) si restul il stiti. Dar daca toate astea sunt opera unui om nebun, cine e cu adevarat responsabil? Gandind logic, nu cred ca psihopat e cuvantul care il descrie pe el, fiindca asta se refera la o persoana incapabila de afectiune si o alta gama destul de larga de sentimente. Daca ar fi fost asa ceva, nu cred ca ajungea atat de departe fara antecedente. Cu siguranta este un fel de geniu neinteles in sinea lui si poate ca la un moment dat a fost la fel de...normal (cuvant incomplet si greu de definit, cred eu) ca oricare dintre noi. A mers la gradinita, apoi 12 ani de scoala si apoi facultatea, unde s-a dovedit destul de bun. Familia pare sa fie una obisnuita, iar mediul de viata destul de sanatos. Cine stie, poate candva a fost la fel de plictisit ca mine acum. Cu toate astea, undeva pe drum, Holmes a parasit soseaua. Sau poate ca a fost impins in sant si, orbit de noroi, a decis elibereze asfaltul de oricine se intampla sa intre in fata lui.
Boala care i-a distrus mintea nu se numeste schizofrenie, asa cum se va spune dupa evaluarea psihologica, ci se numeste societate. Fiindca mintea umana este ca o planta: va creste in directia luminii. Dar daca ii acoperi complet Soarele, se va transforma in ciuperca, hranindu-se din cei mai privilegiati. Cu alte cuvinte, gandeste-te de 2 ori inainte sa superi pe cineva, cu atat mai mult daca nu cunosti persoane respectiva indeajuns, deoarece cuvintele tale s-ar putea sa fie benzina cu care te va arde mai tarziu.
Mentionez ca in aceasta postare nu am facut decat sa gandesc in gol, dar in loc sa o fac cu voce tare sau in liniste, am preferat sa o fac in scris.
And remember: A friend can make a difference.
Wednesday, July 4, 2012
Da-ne Doamne spitale, ca biserici avem destule
Scriu aceasta postare in curtea din fata, pe ritmuri de picamer de la casa vecinei si, ce-i drept, la o ora cam neortodoxa pentru un student aflat in vacanta. Cu toate astea, dupa o noapte alba, merita sa imi testez inspiratia sub cerul liber.
Am sa va descriu experienta mea de ieri, la spitalul din Caracal, care m-a facut sa ma gandesc serios la a pleca din tara atunci cand voi avea ocazia. Toata aventura a inceput la ora 7.00 AM cand a trebuit sa ma trezesc, fiindca trebuia sa o duc pe bunica acolo. Nu am sa mai descriu calitatea drumului pana la spital si cat de mult a contribuit la starea ei in acel moment plimbarea cu masina, ci am sa sar direct la partea in care am ajuns la destinatie.
Era inca dimineata, deci racoare, asa ca spitalul dadea o usoara impresie de comfort. La prima vedere nu era nici aglomerat si linistea de la intrare te facea sa crezi ca tot ce se intampla acolo se afla sub control. Pentru mine, turul spitalului a inceput la etajul 1, la cabinetul de ORL, cu toate ca as fi preferat sa fie oricare altul. Acesta se afla la capatul unui hol ingust, fara niciun fel de aerisire sau legatura directa cu exteriorul. Acest fapt amplifica starea celor aproximativ 20 de pacienti care stateau la coada, care ar fi putut sa fie mai destinsa, dar probabil romanul este neam cu pinguinul. Multi dintre ei sufereau de probleme respiratorii, iar mediul acela nu ma ajuta nici pe mine prea mult. Fara sa ma adancesc in detalii, distractia a inceput cand, multumita factorilor descrisi mai sus, am mers sa vizitez salonul URGENTE MAJORE (nu eu eram pacientul). Acesta este singurul plus al spitalului pe care l-am remarcat, multumita aerlui conditionat si aparaturii moderne. Nu am inteles in acel moment de ce toti doctorii erau atat de nervosi, unii chiar isterici, si nu inteleg nici acum de ce nu iau lectii de controlul furiei de la asistentii lor.
In fine, am mai facut o excursie dus-intors la ORL, continuand apoi turul la sectia TBC, care semana cu o magazie din exterior, dar cum era cladirea asa si doctora (sa zicem ca rabdarea nu se incadra pe lista ei de calitati). In ora petrecuta acolo, am purtat o discutie pe tema aceasta cu un vizitator, care vedea si el cum se prabuseste tara si m-a intristat profund atunci cand el, destul de tanar omul, il deplangea pe Ceausescu si vedea salvarea tarii in Dan Diaconescu. Ceea ce m-a distrat acolo era optimismul pacientilor internati in acea sectie, care se intalneau pentru injectii ca la carciuma, dand impresia ca defapt sunt in concediu.
Mergand din nou la URGENTE MAJORE, l-am intalnit si pe medicul cardiolog, care probabil intrase de curand in tura, fiind foarte bine dispus. Cand am vazut agitatia care era acum in acel salon, am inteles in sfarsit nervii doctorilor si cauza lor. Aceasta nu este, asa cum ati crede, salariul prea mic pentru importanta muncii depuse. Nu, adevarata cauza sunt pacientii si sper sa intelegi din concluzie de ce.
CONCLUZII
Nu merita sa muncesti o viata intreaga pe rupte si sa iti periclitezi sanatatea, fiindca harnicia si ambitia ta nu refelecta altceva decat prostie. Cu atat mai mult, daca faceti ca sa te poti lauda sau vaieta, ai sa ajungi la o varsta la care vei suferi de boli pe care nu le ai si te va ingrijora cel mai tare starea de bine, pe care o vei considera anormala.
In al doilea rand: Mancati sanatos, faceti sport si alte activitati recreative. Este mai bine sa mori batran si sanatos, decat batran si bolnav.
Am sa va descriu experienta mea de ieri, la spitalul din Caracal, care m-a facut sa ma gandesc serios la a pleca din tara atunci cand voi avea ocazia. Toata aventura a inceput la ora 7.00 AM cand a trebuit sa ma trezesc, fiindca trebuia sa o duc pe bunica acolo. Nu am sa mai descriu calitatea drumului pana la spital si cat de mult a contribuit la starea ei in acel moment plimbarea cu masina, ci am sa sar direct la partea in care am ajuns la destinatie.
Era inca dimineata, deci racoare, asa ca spitalul dadea o usoara impresie de comfort. La prima vedere nu era nici aglomerat si linistea de la intrare te facea sa crezi ca tot ce se intampla acolo se afla sub control. Pentru mine, turul spitalului a inceput la etajul 1, la cabinetul de ORL, cu toate ca as fi preferat sa fie oricare altul. Acesta se afla la capatul unui hol ingust, fara niciun fel de aerisire sau legatura directa cu exteriorul. Acest fapt amplifica starea celor aproximativ 20 de pacienti care stateau la coada, care ar fi putut sa fie mai destinsa, dar probabil romanul este neam cu pinguinul. Multi dintre ei sufereau de probleme respiratorii, iar mediul acela nu ma ajuta nici pe mine prea mult. Fara sa ma adancesc in detalii, distractia a inceput cand, multumita factorilor descrisi mai sus, am mers sa vizitez salonul URGENTE MAJORE (nu eu eram pacientul). Acesta este singurul plus al spitalului pe care l-am remarcat, multumita aerlui conditionat si aparaturii moderne. Nu am inteles in acel moment de ce toti doctorii erau atat de nervosi, unii chiar isterici, si nu inteleg nici acum de ce nu iau lectii de controlul furiei de la asistentii lor.
In fine, am mai facut o excursie dus-intors la ORL, continuand apoi turul la sectia TBC, care semana cu o magazie din exterior, dar cum era cladirea asa si doctora (sa zicem ca rabdarea nu se incadra pe lista ei de calitati). In ora petrecuta acolo, am purtat o discutie pe tema aceasta cu un vizitator, care vedea si el cum se prabuseste tara si m-a intristat profund atunci cand el, destul de tanar omul, il deplangea pe Ceausescu si vedea salvarea tarii in Dan Diaconescu. Ceea ce m-a distrat acolo era optimismul pacientilor internati in acea sectie, care se intalneau pentru injectii ca la carciuma, dand impresia ca defapt sunt in concediu.
Mergand din nou la URGENTE MAJORE, l-am intalnit si pe medicul cardiolog, care probabil intrase de curand in tura, fiind foarte bine dispus. Cand am vazut agitatia care era acum in acel salon, am inteles in sfarsit nervii doctorilor si cauza lor. Aceasta nu este, asa cum ati crede, salariul prea mic pentru importanta muncii depuse. Nu, adevarata cauza sunt pacientii si sper sa intelegi din concluzie de ce.
CONCLUZII
Nu merita sa muncesti o viata intreaga pe rupte si sa iti periclitezi sanatatea, fiindca harnicia si ambitia ta nu refelecta altceva decat prostie. Cu atat mai mult, daca faceti ca sa te poti lauda sau vaieta, ai sa ajungi la o varsta la care vei suferi de boli pe care nu le ai si te va ingrijora cel mai tare starea de bine, pe care o vei considera anormala.
In al doilea rand: Mancati sanatos, faceti sport si alte activitati recreative. Este mai bine sa mori batran si sanatos, decat batran si bolnav.
In al treilea rand: Credinta oarba este mai buna decat pesimismul cronic.
Sper ca ati prins ideea :P
Tuesday, July 3, 2012
Poltergeist
" Un poltergeist este un fenomen paranormal care constă în evenimente care fac aluzie la manifestarea unei entități imperceptibile. De obicei, o astfel de manifestare include obiecte neînsuflețite în
mișcare sau lucruri aruncate, diverse zgomote (bătăi, lovituri) și, în
unele ocazii, atacuri fizice asupra martorilor acestor evenimente.
In parapsihologie, Nandor Fodor a considerat ca fenomenele poltergeist sunt cauzate de oameni care sufera de o forma de stres emotional sau tensiune. "
De acum, acest blog va fi poltergeistul meu. Acesta nu se va manifesta fizic prin aruncarea obiectelor aflate in proximitate, prin zgomote sau violenta, ci doar prin lovirea tastelor.
Ceea ce rezulta va incerca sa tina locul metodelor obisnuite de exteriorizare, lasand totusi un efect pe termen mai lung si mai...sanatos din multe puncte de vedere.
Inchei prima postare.
In parapsihologie, Nandor Fodor a considerat ca fenomenele poltergeist sunt cauzate de oameni care sufera de o forma de stres emotional sau tensiune. "
De acum, acest blog va fi poltergeistul meu. Acesta nu se va manifesta fizic prin aruncarea obiectelor aflate in proximitate, prin zgomote sau violenta, ci doar prin lovirea tastelor.
Ceea ce rezulta va incerca sa tina locul metodelor obisnuite de exteriorizare, lasand totusi un efect pe termen mai lung si mai...sanatos din multe puncte de vedere.
Inchei prima postare.
Subscribe to:
Comments (Atom)