Acasa

"It's a funny thing about comin' home. Looks the same, smells the same, feels the same. You'll realize what's changed is you." (Benjamin Buttons)


Se spune ca inveti sa apreciezi lucrurile cu adevarat atunci cand iti lipsesc. La fel e si atunci cand pleci de acasa. Stai mult timp acolo si la un moment incepi sa o simti ca pe o inchisoare a propriilor idei si aspiratii, simti nevoia sa pleci, fiindca stii ca lumea e mare si timpul e scurt si nu iarta pe nimeni. Vrei sa strabati lumea, sa vezi locuri si sa cunosti oameni, sa le simti viata, sa ii iubesti pe unii si sa ii urasti pe altii, cu motiv sau fara. Avem cu totii suflete prea mari sa mai incapa in noi si prea aproape sa le putem vedea, chiar daca ele se vad unul pe celalalt. 

Cum spuneam, pleci. Iti dai seama ca nimic nu e asa cum te asteptai tu. Inca nu esti nici incantat, dar nici dezamagit. Esti uimit si putin speriat. Frica va trece, se va schimba in curiozitate, dar uimirea are sa varieze. Fete, imprejurimi, situatii, totul e nou pentru tine. Dintr-o data toate orizonturile s-au largit si afli ca lumea nu se termina acolo unde credeai tu. Alergi in toate directiile, dar te opresti uneori sa mai respiri. Si te opresti langa altii si plecati impreuna in aceeasi cursa, dar nu ca nu ca si rivali, ci plecati in echipa.

Dar sa alergi e obositor si cursa, oricat ai vrea, nu e una pasnica; e agitata si plina de obstacole. Visezi atunci la liniste si pace, la siguranta si odihna. Iti amintesti de un loc unde la aveai pe toate si vrei sa te intorci.

Caci viata e o cursa cu circuit inchis, iar toate drumurile duc acasa. Acolo e mereu implinirea pe care o cauti, acolo si timpul isi pierde puterea.